Un nou an universitar bate la ușă. O nouă generație de tineri va începe să deslușească tainele științei. Setea de cunoaștere, dorința de a se pregăti pentru viitor, ambiția și în același timp elanul tineresc sunt caracteristicile acestor oameni tineri.
Contextul actual este amprentat de o nesiguranță generalizată, indusă de evoluția impredictibilă a pandemiei, dar și de dezechilibrele evidente ale economiei la nivel local, regional și global.
Deteriorarea unor lanțuri comerciale sistemice (vezi criza semiconductorilor) dar și excesul de lichiditate la nivel internațional au condus la o evoluție inflaționară a prețurilor.
Inflația afectează deja tot mai evident nivelul de trai al populației, îndeosebi al oamenilor cu un nivel mai scăzut al veniturilor. Scăderea nivelului de trai va pune o presiune și mai mare pe stabilitatea economico-socială per ansamblu. Atât economia, dar mai ales populația sunt „obosite” de efectele negative ale pandemiei.
În mod cert, acest mediu fluid, aflat într-o continuă mișcare și transformare, impactează și felul în care se vor desfășura activitățile didactice.
Pandemia a prins pe picior greșit sistemul de învățământ și implicit și pe cel universitar.
Într-un ritm alert s-a început implementarea unor măsuri de digitalizare accelerată. Rigiditatea sistemelor statale de achiziție, dar și disponibilitatea limitată a resurselor financiare necesare, nu au permis însă compatibilizarea sistemului de învățământ cu cerințele impuse de restricțiile pandemiei.
Dinamica acestui proces de modernizare accelerată a fost atenuată de speranța că apariția vaccinului și imunizarea populației ne vor readuce într-un model de lucru anterior pandemiei. Am crezut cu toții că, cel târziu, în vara acestui an vom putea da uitării pandemia.
Din păcate, deschiderea noului an universitar ne readuce în față realitatea dură. Pandemia câștigă zilnic în intensitate, secțiile ATI sunt din nou pline, autoritățile au început să reactiveze restricții pentru activitățile economico-sociale.
Desigur că de data aceasta suntem mai bine pregătiți decât în anul universitar precedent. Cadrele didactice și-au făcut lecțiile, au reușit, chiar dacă numai parțial, să adapteze metodele și suportul de predare.
Acest an universitar va fi o provocare pentru tinerii studenți și masteranzi. Unii dintre ei vorbesc despre o studenție „pierdută“. Celebra viață studențească nu se mai regăsește în modelul online sau chiar în cel hibrid.
În același timp, actuala situație este o șansă pentru sistemul de învățământ universitar. Realitatea dură cu care suntem confruntați ne demonstrează că modernizarea, digitalizarea trebuie să devină un demers imperativ.
Lumea nu va mai reveni la modelul anterior de viață și va prelua lucrurile bune pe care ni le-a impus pandemia drept o normalitate, drept un standard în viitor. Există prognoze conform cărora numărul călătoriilor de afaceri se va reduce la jumătate. Nenumăratele ședințe și întâlniri “face to face” au fost transferate în mediul online. Impactul asupra resurselor naturale este pozitiv, iar cel asupra vieții sociale este indubitabil unul pozitiv. Oamenii au câștigat timp care să fie petrecut în familie și nu în mijloacele de transport, hoteluri sau aeroporturi.
Revenind în lumea academică și gândindu-ne la conferințele științifice internaționale care au fost transferate în cea mai mare parte în mediul online, nu putem decât să constatăm și multe efecte pozitive. Dintr-o dată, numărul de participanți a crescut exponențial, provocările logistice au devenit mult mai simple, costurile de participare la astfel de conferințe au scăzut dramatic.
A invita la un curs sau un seminar un cadru didactic din altă țară sau un specialist recunoscut din economie a devenit o realitate care stă la îndemâna universităților într-un sistem educațional online.
Pe lângă cele negative există în mod evident o mulțime de efecte pozitive ale pandemiei și de aceea consider că sistemul universitar trebuie să continue în ritm alert digitalizarea și construirea unor modele educaționale de tip hibrid.
Eu cred că universitățile vor trebui să pună în plan secundar investițiile în noi clădiri și cămine studențești și să dea prioritate infrastructurii și logisticii informatice, care să asigure derularea unui învățământ de tip hibrid performant.
O universitate digitală a viitorului, cu o ofertă consistentă, atrăgătoare, cu cadre didactice și studenți care surmontează în online limitările impuse de existența granițelor statale, poate să devină o alternativă sau chiar să câștige competiția cu universitățile de tip „clasic”.
Scena dură a economiei ne-a demonstrat cum lideri de piață precum Nokia au fost dați uitării pentru că nu au intuit necesitatea adaptării, necesitatea înțelegerii felului în care evoluează omenirea și tehnologia.
Poate în câțiva ani vom zâmbi gândindu-ne la stângăciile inerente cu care am fost confruntați în efortul general de digitalizarea a societății și implicit a sistemului de învățământ.
Online-ul a devenit o realitate. Trebuie să acceptăm acest lucru și să începem implementarea unor programe ample, multi-anuale de diversificare și modernizare accelerată a felului în care înțelegem să pregătim tânăra generație pentru un viitor impredictibil, dar în același timp incitant și plin de șanse.
Consider că este momentul zero. Dacă pornim acum pe drumul corect, în câțiva ani vom putea depăși nivelul de trai din alte țări spre care privim momentan cu admirație. România dispune de o infrastructură de transfer de date la cel mai înalt nivel, dar și de o comunitate solidă de informaticieni, iar eu am încredere în toți acești tineri care pot aduce schimbarea. 😊
Pentru că îmi doresc să fiu mereu aproape de noua generație și îmi adaptez discursul pe canalele folosite de tineri, mă puteți găsi și pe YouTube, Twitter și LinkedIn.